Despre mine

Fotografia mea
Constanta, Romania
Cine sunt eu?....Sunt barbatul care nu arunca margaritare porcilor, care nu e grabit ca nebunul, dar nici rabdator ca idiotul, care stie ca nu-i e de nici un folos sa se lupte cu morile de vant, barbatul care face diferenta intre ispititor si frumos, care stie ca nenorocirea inseamna adesea nevrednicie si ca, de multe ori cutezanta e doar o fuga cu capul inainte, sunt barbatul care primeste la bucurie pe aceia pe care i-a primit si la durere, barbatul care poate pluti in sferele siderale, care in loc de ochi are doua flacari, care nu inceteaza sa spere in mai bine si sa creada in lumina blanda si matasoasa din suflete.....Sunt barbatul puternic (asa spun cei care ma cunosc), care incerc sa domin prin inteligenta, forta interioara, capacitatea de a fi mai multe intr-unul singur, perseverent, care are curajul propriilor opinii, care stie sa daruiasca fara sa uite de sine, care-si asuma slabiciunile si lupta sa si le invinga....care incearca sa fie OM - respectat, iubit, admirat si nu in ultimul rand, inteles…Care nu lupta pentru el, ci pentru o viata frumoasa in doi!...Care stie sa-si protejeze aleasa si sa faca tot ce-i sta in putinta ca sa imbatraneasca amadoi cu zambetul pe buze…

joi, 10 martie 2011

MANIFEST LA TREZIRE


Ma intrebam zilele trecute unde am ajuns ca natie, ca popor….si mai ales, de ce?!....Apoi am inceput sa fac o lista a acestor motive. Aceasta lista o redau mai jos, iar voi, cei care veti avea rabdarea sa o cititi, aveti tot respectul si consideratia mea de a-i aduce imbunatatiri si in acealsi timp va invit sa o comentati.
Asadar, actualmente suntem un popor de epigoni, care, uitandu-si trecutul, nu au cum sa aiba un viitor frumos deoarece:

1.     1.Ne urâm între noi:  ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni, posesori de "Logan" vs. posesori de "BMW"/Mercedes/Audi second hand luat de la nemţi, fani Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea, dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, patroni vs. angajati, bugetari vs. privati, parinti vs. invatatori/profesori etc.

2. Suntem "Gică Contra" din naştere: orice iniţiativă în mintea noastră este sortită eşecului. "Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc.". Daca  vedem că alţii reuşesc în jurul nostru: "Eh, ăştia au pile, cunostinte, relatii...". Partea cea mai proasta la acesta problema este ca insusi sistemul nostru “original” de democratie si conducere ne incurajeaza astfel de ganduri si atitudini.

3. Indiferent cât de scurt este drumul de parcurs, sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină. "ca să ajung mai repede..." si ne enervam pe oricare participant la trafic care conduce preventiv, pe motiv ca “mormolocul dracului, uite cum ma face sa intarzii!”.

4. Nu ne bucurăm de viaţă. Suntem doar cyborgi, roboti setati doar pe grija zilei de mâine, pe sarcinile de executat date de altii din jurul nostru, pe indeplinirea obligatiilor fata de “stat” – de fapt, o notiune absolut abstracta, statul fiind tot noi -  . Am uitat sa vedem frumusetea unui rasarit de soare, sa simtim mangaierea fulgilor de nea, sa respiram un aer curat si sanatos, sa admiram orice natura ne ofera fara a ne cere nici o taxa, nici un impozit. Cei dintre noi care, din cand in cand, isi mai aduc aminte de asa ceva, ori se sperie, simtindu-se vulnerabili fata de ceilalti, ori devin introvertiti din teama de a nu fi ironizati de ceilalti.

5. Lupta pentru un loc de parcare a atins culmi inimaginabile ale unui razboi de gherila autentic. Am dezvoltat tehnici care mai de care mai originale si mai distrugatoare: de la ridicarea simpla si de bun simt a stergatoarelor, pana la zgarierea masinilor, desumflarea rotilor (ma intreb oare cui face rau, in fond,aceasta masura?!), blocarea masinii, scoaterea numerelor masinii “intrusului” si aruncarea acestora, iar lista poate continua. Totul datorita lipsei de respect si bun simt a unora dintre asa-zisi semeni ai nostri.

6. Ridicăm o suta de biserici (unele dintre ele cu aspect de en-gros-uri, de magazii, de hale, in nici un caz de biserici) şi doua şcoli, iar pe cele existente le inchidem din fel de fel de motive inventate de birocrati care nu au iesit din birourile lor decat doar sa plece acasa, la cumparaturi, sau in concedii.

7. Ne înfofolim copiii cu doua tricouri, trei pulovere si un fular chiar dacă sunt 20 de grade afară, chipurile ca sa ii protejam.

8. Suntem saraciti si săraci din cauza prostiei unora pe care i-am lasat sa urce pe scara sociala cu tupeu, nesimtire, mediocritate, fiindu-ne scarba sa  “ne punem mintea cu ei”, in acest fel lasandu-i sa-si atinga scopurile lor nemernice si rauvoitoare, practic fara sa ne dăm seama.

9. Suntem egoişti: investim tot ce avem în propriile locuinţe, in noi, le luam tot ce-si doresc si nu-si doresc copiii nostri, însă nu vrem să dăm niciun ban pentru reparaţia blocului în care trăim, pentru parcuri, pentru curăţenie publică, pentru multe altele care aparţin, in fond, tot noua... Cum insa “Primaria trebuie sa faca...”, “Da’ ce, eu sunt mai fraier ?!...”, “Primarul de ce nu face?!...” sunt expresiile care ne guverneaza creierele, asteptam “de la altii”....

10. L-am ales de trei ori pe Iliescu şi de două ori pe Băsescu si asteptam sa isi termine mandatul chiar daca traim din ce in ce mai rau si mai greu, chiar daca vedem ca viata noastra e condusa dictatorial intr-o directie gresita si nevruta de noi, in loc sa demaram actiunile de schimbare a acestuia. In fond, este pus acolo doar ca sa ne reprezinte, nu sa ne conduca vietile!

11. Deşi avem o mulţime de femei frumoase, suntem o naţie de "frustraţi" si de “violatori ai Europei”.

12. Am lăsat să apară si sa prospere si nu de putine ori, chiar sa ne reprezinte alde Guţă, Salam, Minune.

13. Reinventam cozile de pe timpul lui Ceausescu, insa de data asta la agentiile loto de Crăciun şi înainte de alegeri, in speranta ca o astfel de “investitie” ne va rezolva toate problemele.

14. Nu suntem capabili să ne adaptăm la noile tehnologii. Părinţii şi copiii lor nu prea mai discută, pentru că părinţii nu sunt capabili să pornească un mp3 player, sa vorbeasca pe messenger, sa joace nu’s ce in retea, sa dea “Buzz”,sau să intre pe yahoo.

15. La nuntă sau orice alt eveniment invităm toţi cunoscuţii şi necunoscuţii la nunţile sau evenimentele cărora am mers şi noi la rândul nostru.

16. McDonald's si KFC sunt un real succes în România si cu toate ca stim ce fel de produse ofera copiilor nostri, nu facem nimic pentru ne educa copiii in sensul unei diete si alimentari sanatoase.

17. Românii care mai fac ocazional un sport sunt atât de rari încât întorci capul după ei prin parcuri.

18. Burta la bărbaţi, iar silicoanele si botoxul la femei sunt 'sexy".

19. Pădurile noastre (câte mai sunt), după weekend-uri arată ca o groapă comuna menajeră. Ca sa nu mai vorbesc despre destelenirile si taierile mai mult decat abuzive si fara nici o noima. De fapt, exista o regula: “sa ne imbogatim cat putem de mult pe seama avutiei nationale, ca doar nu furam de la nimeni!”.

20. Nu facem nimic dacă nu suntem plătiţi. Iar daca suntem platiti, incercam sa chiulim cat se poate de mult.

22. Facem rate la bancă pentru tv cu plasmă şi maşină de spălat vase fără să ne pese de comisioane şi dobânzi, apoi dăm vina pe bănci că ne jefuiesc si iau si pielea de pe noi.

23.  Exista  O(zero)TV, “televiziunea poporului”, asa cum, datorita acestui fenomen, a aparut si “Partidul Poporului”.

24.  Suntem invidioşi. Pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care şi-a pus termopan, pe fratele care şi-a făcut vilă, pe varul care si-a schimbat masina şi pe colega care arată mai bine. Nu ne întrebăm ce au făcut ei ca să ajungă acolo (muncă, sport, învăţătură, efort, sacrificii etc.) Nuu, e mai simplu să găsim explicaţii de genul "şi-o trage cu şeful, fură, are pile, cunostinte, relatii, are noroc."

25.  Inca mai exista familii care inca mai tin mileul şi peştele de pe televizor.

26.  Deşi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la şcoală învăţăm despre cele câteva victorii pe care le-am avut împotriva lor. " Istoria " trebuie să fie motiv de mândrie, nu doar ştiinţă de studiu, insa trebuie sa fie obiectiva. Daca tot am invatat sa ne apreciem stramosii “care au luptat...[...]...ne-au aparat pamanturile...[...]...s-au jertfit...[...]...au tinut piept atacatorilor...[...]...”, atunci oare noi de ce nu facem la fel ca ei?!....

27.  De douazeci de ani incoace, din şcoală ieşi aşa cum ai intrat...sau poate chiar mai rau, fiindca acasa nu inveti despre joint-uri, "liniute", "iarba" etc.

28.  Sunt din ce in ce mai multi compatrioti care aruncă mizeria din maşină pe geam, unii chiar in mijlocul orasului, iar cei care ii vad lasa capul in jos, sau il intorc in alta parte, in loc sa ia atitudine.

29.  Mergem la Mall fără să intenţionăm să cumpărăm ceva, doar ca sa ne plimbam, sa mai intalnim “lume buna”, sa facem parada de toalele pe care le-am achizitionat de curand (unele poate chiar de la second hand, dar care “...sunt de firma, draga!”).

30.  
Donatorii de sânge sunt muritorii de foame care au nevoie de bonuri de masă. 

      31.  Vedem in Vanghelie, clanul Becali, Padure, Videanu, Berceanu etc. exemple si idoli si incercam sa ii copiem.

      32.  Ne educam copiii sa devina fotbalisti si manechine, fara a lua in calcul ca aceste « meserii » pot sa fie facute doar cativa ani din viata, asta ca sa nu mai vorbesc de aptitudini si inclinatie.

33. Nu ne place sa muncim,
avand impresia ca suntem « smecherii Europei » si ca « …nu ne fac ei pe noi, le luam banii si n-au decat sa plece de unde au plecat! », dupa care, incepem sa ne plangem ca ne-am vandut tara, ca am ajuns sclavii strainilor la noi « in curte », dam vina pe oricine ne iese in cale pentru toate problemele pe care, in fond, ni le-am facut singuri.

vineri, 4 martie 2011

DACIA


            "M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).
 
Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!
 
           Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
 
Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

           Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...

            Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?

             După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.
 
             La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă....
 
De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

              Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

              Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.

              Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

              Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

                Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...

                 Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare....


Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al
"Dacia Revival International Society"  of New York "


  Cateva informatii suplimentare:


Codexul Rohonczi

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.


Dăruită de un grof


În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.

"Scriere secretă"

După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".

După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.

Solii şi cântece ale vlahilor

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit
Viorica Enachiuc.

"Jurământul tinerilor blaki"

Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"

Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.


Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?

miercuri, 2 martie 2011

Cuplul-pareri pro si contra...

De ce alergam toata viata pentru a creea o pereche, o familie?!...De ce barbatul cauta femeia si invers?!...De ce femeia trebuie cucerita si nu invers?!...De ce inseala aparentele?!...Oare daca creem o pereche el-ea, suntem mai fericiti, mai impliniti?!...Cine poate da definitia fericirii?!... Intrebari, intrebari, intrebari…Fara raspunsuri general valabile…
Cautam….si incercam sa incropim o relatie, in speranta ca e cea/cel cautat…Inceputul e frumos intotdeauna, e de vis…Simtitm ca plutim, ca toata lumea e a noastra si ca nimeni nu mai e atat de norocos ca noi doi…Totul se intelege si se subintelege din priviri…Dorinta de a fi impreuna acapareaza aproape toata ratiunea….Dupa care, in marea majoritate a cazurilor, intervine timpul….rutina…Pe masura ce relatia avanseaza, incep sa apara gandurile, indoielile, sa vanam gesturi, cuvinte…ne dor anumite cuvinte rostite de celalat, insa nu spunem…ne dor anumite gesturi facute la repezeala… Continuam sperand ca a fost o greseala…si la randul nostru facem aceeasi greseala…Unii se plictisesc de ceilalti, altii incep sa-si arate adevaratul caracter, egosimul in gandire, in comportament…si se ascund dupa fraze de genul:”Asta sunt!Altul/alta mama nu mai face!”, fara sa gandeasca ca o astfel de declaratie duce inevitabil la o racire a relatiei, la o distantare intre cei doi…ca poate fi inceputul sfarsitului…Nu se gandesc ca, inainte de toate, ar trebui sa primeze stima si respectul fata de cel/cea ales/aleasa de suflet sa ii fie alaturi…“la bine si la greu”….Hm….vorbe goale?!…vorbe de filme siropoase ieftine, demne de societatea americana, ar spune unii…Daca ar fi sa dam adevaratul sens acestei expresii, abia atunci ne-am da cu adevarat seama ca ele spun un mare si crunt adevar: ca mai ales la greu dragostea fata de el/ea isi arata puterea, forta!...La greu, cand ii oferi umarul drept sprijin total si neconditionat, atunci dragostea isi arata fata ei frumoasa si misterioasa…Cum insa “la greu” ramai singur si toti fug de tine, chiar si sufletul care credeai ca o sa-ti ofere sprijin, atunci te intrebi:”De ce? La ce bun sa-ti cauti perechea?!...” Oare nu cumva vrem o relatie fugind, de fapt, de frica singuratatii!?...Ne ascundem dupa aparente, legand prietenii rapide, doar ca sa ne umplem timpul si sa nu fim singuri prea mult timp…Insa cu ce efort?!...Cu ce sacrificii?! Din dorinta de a nu ramane singuri, incepem sa facem compromisuri…O fi bine?!...O fi rau?!...Ce doare cel mai tare este faptul ca in aceasta “lupta” intotdeauna inegala, de suferit, sufera sentimentalul din fiecare. Nu rationalul…Ne simtim raniti, tradati…De fapt, chiar suntem asa…si nu in ultimul rand, dezamagiti…Si atunci apare intrebarea: sa mai continui sa caut?!...mai are vreun rost?!...oare nu toti/toate sunt la fel!?...Ne uitam in jurul nostru si vedem cupluri…fericite, ar spune cei implicate in ele…Insa ce e fericirea?!...Oare una din definitiile ei nu ar putea si: o suma de compromisuri, avand ca scop mentinerea unei relatii, a unui cuplu, datorita sentimentelor care l-a legat initial?!...Si aici iar apare conflictul sentimental-rational…Razboi ele caror victime suntem tot noi!...O relatie, oricat de frumoasa, in timp, incepe sa se erodeze, sa scartaie, sa dea rateuri, oricate eforturi ar face cei doi si oricat de mult ar dori sa nu observe asta!...Timpul: acest foarte bun profesor in ale vietii….Pacat insa ca toti elevii, mai devreme sau mai tarziu, ii mor!...Si uite asa, lectiile predate nu-si gasesc aplicabilitatea…