Adevăratele Neamuri Proaste de Coronavirus
Ca
tot omul cu capul pe umeri, de când a fost
anunţată la nivel mondial această criză, am tot urmărit evoluţia acesteia, precum şi măsurile luate de diferite naţii ȋn lupta cu acest nou virus. Unele bune, unele exacerbate, unele
incomplete, unele subiective, altele dure, altele partial panicarde, ȋnsă
toate, ȋn ansamblul lor, benefice ȋn lupta ȋmpotriva acestei pandemii. Pe de
altă parte, tot la nivel international, am observat o conştientizare a statelor
afectate de COVID-19 (care este, de fapt, o variantă nouă a SARS-ului de acum
câţiva ani), conştientizare care s-a concretizat si se concretizează ȋn
diferite acţiuni de protejare, izolare, ajutor interuman voluntar, oferire de
suport de orice fel şi nu ȋn ultimul rând de ȋntrajutorare la toate nivelurile
şi ȋn toate domeniile de interes aferente luptei ȋmpotriva COVID-19.
Extrapolând ȋn România toate acestea, am
observat, cu o plăcută surpriză, dar aşteptată ȋntr-o oarecare măsură, că
ȋntr-adevăr, departamentul pentru situaţii de urgenţă şi cu precădere SMURD-ul
ȋşi merită cu prisosinţă locul ȋn categoria de elită a serviciilor care
funcţionează la un ȋnalt nivel calitativ. Toată stima pentru aceşti oameni!
Ȋnsă, şi aici ȋncep cu adevărat subiectul acestui
articol, m-a frapat şi indispus total un anumit domeniu cu o foarte mare
influenţă asupra populaţiei ȋn România, prin oamenii care susţin şi menţin prin
orice mijloace acest domeniu ca şi formatori de opinie, acesta fiind domeniul
religios.
Ȋncă de la ȋnceputul acestei crize deloc de
minimalizat, aceşti “slujitori ai Domnului” au fost retincenţi la orice măsura
de luptă ȋmpotriva COVID-19, care le-ar fi afectat, ȋntr-o formă sau alta,
activitatea, ȋncepând cu declaraţia oficială a BOR-ului, prin purtătorul de
cuvânt, cum că “Biserica nu intră în carantină pentru că ea aparține lui
Hristos, nu vreunei autorități pământești” (adică biserica este paralelă cu
statul?!), ȋndemnându-i pe cei care se ȋmbolnăvesc să stea acasă, dar ei
neȋntrerupând slujbele sau alte activităţi care impuneau o adunare de oameni.
Au continuat cu diferite declaraţii ale diferiţilor purtători de vorbe ale
diferitelor Arhiepiscopii, dintre care o amintesc doar pe cea de top, a celui
de la Constanţa: „O să închid biserica, când se vor închide toate mall-urile”.
Uite că mall-urile s-au ȋnchis, unii antreprenori făcând asta chiar ȋnainte de
a se da această ordonanţă militară nr.2, ȋnsă biserica acestui purtător de
vorbe, nu. Colac peste pupăză, şeful lui, prea-şmecheritul,
ȋnalt-prea-dăunătorul cu barbă de-un cot si căutătură de diavol, organizează
liturghia ȋn curtea bisericii, prostind lumea şi autorităţile cum că, vezi
Doamne, liturghia nu se ţine ȋntr-un spaţiu ȋnchis, dar ignorând cu nesimţire
regulile protective referitoare la adunările umane. Iar ca să fie reţeta
posibilei contaminări căt mai completă, mai şi plimbă aceeaşi linguriţă prin
gurile a peste o sută de oameni şi dă un comunicat ȋn care se menţionează:
“Referitor la lingurința folosită la împărtășire, […]. Recomandăm celor care au
această problemă de conștiință să meargă să discute cu duhovnicii și lucrurile
se vor rezola de la caz la caz.” – adică o discuţie cu un alt slujbaş al
aceleiaşi tagme o să omoare virusul cu vorbe, fiindcă nu cred ca o să arunce cu
pietre ȋn şeful lui, ȋnfierând acest gest incalificabil. Iar ca bomboană pe
colivă (nici vorbă de cireaşă pe tort, ȋn cazul de faţă), pe 22.03. 2020, ȋn
plină epidemie de coronavirus, un alt popă, din Cluj de data asta, aplică
aceeaşi procedură inconştienţilor enoriaşi care au sfidat toate regulile de bun
simţ şi s-au dus la slujbă, unii chiar cu copiii ȋn braţe.
Oare ce diferenţă poate fi ȋntre un astfel de individ inconştient de un terorist? Ȋn afara faptului că un terorist omoară mai mulţi oameni ȋntr-o secundă sau ȋntr-un interval de timp foarte scurt, acţiunea teroristă fiind limitată la un interval foarte mic de timp iar numărul de victime este fix, iar ăsta ȋi poate omorâ ȋntr-un interval de timp lung şi/sau foarte lung, acţiunea lui putând să se ȋntindă pe un interval de timp extrem de lung, iar numărul de victime să fie ȋn continuă creştere, nu cred că mai există vreuna. Oare care dintre cei doi este mai fatal, mai periculos, mai fatidic?
Oare ce diferenţă poate fi ȋntre un astfel de individ inconştient de un terorist? Ȋn afara faptului că un terorist omoară mai mulţi oameni ȋntr-o secundă sau ȋntr-un interval de timp foarte scurt, acţiunea teroristă fiind limitată la un interval foarte mic de timp iar numărul de victime este fix, iar ăsta ȋi poate omorâ ȋntr-un interval de timp lung şi/sau foarte lung, acţiunea lui putând să se ȋntindă pe un interval de timp extrem de lung, iar numărul de victime să fie ȋn continuă creştere, nu cred că mai există vreuna. Oare care dintre cei doi este mai fatal, mai periculos, mai fatidic?
Exemplele pot continua cu diferiţi “slujitori ai
Domnului” şi ale lor afirmaţii (exemplu: ”Noi umblăm destul de steril.” – oare
ce ȋnseamnă “destul de steril”, ȋn conformitate cu cutumele medicale?!), de la
diferite ȋnregistrări particulare, postări pe diferite reţele de socializare şi
nu numai, până la ȋnregistrâri ale intervenţiilor Jandarmeriei, dar totul a
culminat astăzi (23.03.2020) când l-am văzut la tv pe un alt reprezentant al
acestei hoarde de prefăcuţi, despre
care, până acum aveam o părere total diferită faţă de confraţii lui şi care,
până ȋn momentul de faţă, a ȋncercat să aducă, să modernizeze pe măsura
posibilităţilor şi să ţină canoanele şi cutumele la nivelul societăţii moderne
actuale (nu vreau sa-i dau numele pentru a nu se crede că ȋi fac reclama mascată),
care a afirmat că de 2000 de ani biserica foloseşte o singură linguriţă şi
nimeni nu s-a ȋmbolnăvit. L-aş ȋntreba de unde ştie că ȋn 2000 de ani, ȋn toată
lumea, nu s-a ȋmbolnăvit nimeni, de nicio boală, din cauza linguriţei de
ȋmpărtăşanie, iar dacă are un astfel de studiu, având o ȋntindere de 2000 de
ani, să ȋl facă public pentru a ne edifica şi noi, profanii.
Ȋn altă ordine de idei, ȋn condiţiile ȋn care
Turcia (ţară pur musulmană) s-a mobilizat şi a ȋnceput sa producă ȋn fabricuţe
şi ateliere mici şi să trimită măşti şi halate pentru România, Taiwan-ul (tară
predominant budistă) a ȋnceput să ne trimită, prin intermediul unor ONG-uri
(adică fără nici un fel de profit) măşti şi mănuşi, iar asociaţia patronilor
chinezi din România (majoritatea fiind tot budişti) a strâns ȋntr-un interval
scurt de timp 300.000 lei pentru a ajuta medicii români ȋn lupta ȋmpotriva
coronavirusului, BOR ce a făcut? Nimic! Nici o donaţie (ei ştiu doar să ia, nu
să dea), nici o măsură palpabilă de ajutorare a enoriaşilor, nici un suport
material de nici un fel pentru “cei aflaţi ȋn nevoi” (nu mă refer la bani). Nu
a făcut altceva decât să pună paie pe foc, continuându-şi activităţile
cotidiene, sabotând prin acţiunile ȋntreprinse măsurile luate de autorităţi,
dând declaraţii de presă sforăitoare, pline de cuvinte duhovniceşti, ȋnsă fără
esenţă, ȋn unele dintre ele chiar pasând mȋţa moartă-n curtea enoriaşilor.
Dacă mai introduc ȋn ecuaţie şi ajutorul, ȋn
diferite forme, dat de antreprenorii români mai mari sau mai mici, coroborat cu
cel dat de sportivii români de top şi nu numai, vina BOR ia dimensiuni imense
şi de neacceptat.
Prin comparaţie, când văd cum Biserica Catolică,
prin acţiunile luate, ȋşi protejează, pe cât posibil şi ȋn timp util,
enoriaşii, ca şi creştin ortodox, toate aceste măsuri subversive ale BOR mă fac
să mă simt jenat de propria-mi religie, trădat şi profund dezamăgit, dar mă şi
ȋncrânceneazâ să iau atitudine ȋmpotrivă!
Cu alte cuvinte, ipocrizia, prefăcătoria,
făţărnicia şi şiretenia acestor indivizi, care se numesc preoţi, sunt atât de
atroce şi de adânc implementate ȋn sistemul lor şi ȋn ei ȋnşişi, ȋncât se cred
cu mult peste toate cele pământeşti, desconsiderând până la prostie toată
populaţia tării. Dacă mai iau ȋn consideraţie şi faptul că se autointitulează
“slujitorii Domnului”, adică nu ai oamenilor, concluzia din fraza anterioară
este cu atât mai mult fondată şi argumentată.
O posibilă explicaţie pentru toate aceste acţiuni
subversive ale BOR, dar care ȋmi doresc din tot sufletul să nu fie adevărată, ar
fi că ei au un scop total diferit decât autorităţile şi populaţia: de a-şi
proteja “afacerea”, ȋncercând să menţină cât mai activ şi chiar să dezvolte
domeniul pompelor funebre şi pe cel al administraţiei cimitirelor. Asta ar fi
mai crud şi mai josnic chiar şi decât scopul hitlerist al exterminării din al
doilea război mondial.
LCS