ADEVĂRATELE CADRE MEDICALE DIN SISTEMUL DE SĂNĂTATE versus PARVENIŢII ŞI LAŞII DIN ACELAŞI SISTEM

ADEVĂRATELE CADRE MEDICALE DIN SISTEMUL DE SĂNĂTATE versus PARVENIŢII ŞI LAŞII DIN ACELAŞI SISTEM

 Subiectul articolului este legat de noul trend referitor la proaspetele demisii ale personalului medical din România, precum şi a celor care s-au anunţat că vor urma. Probabil că mulţi se vor ofusca citind acest articol, fiindcă tot personalul medical acum este ȋn prima linie de luptă ȋmpotriva pandemiei de COVID-19, ȋnsă luând ȋn considerare situaţia actuală ȋn care se află societatea românească, coroborând cu starea de urgenţă declarată oficial ȋn care se află ţara, nu pot să ȋnchid ochii la o astfel de aroganţă.

               De câteva zile au ȋnceput să apară din ce ȋn ce mai multe ştiri având drept subiect demisiile diferitelor cadre medicale de pe ȋntreg cuprinsul tării, demisii, zic aceste cadre medicale, datorate ȋn primul rând fricii de a nu fi infectate cu COVID-19 şi ȋn al doilea rând, lipsei materialelor de protecţie de care au nevoie pentru a se proteja ȋmpotriva contaminării.

               La o primă, obiectivă şi temeinică informare, se poate uşor observa că al doilea motiv este unul artificial creat de personalul medical, autorităţile făcând eforturi foarte mari ȋn a contracara o astfel de lipsă, iar asta cu mult ȋnainte de a ȋncepe cavalcada de demisii ale cadrelor medicale, iar dacă ar mai fi sincope ȋn aprovizionarea cu astfel de materiale, tot autorităţile fac tot ce le stă ȋn putinţă pentru a minimaliza efectele.

Aşadar, singurul motiv viabil rămâne teama de contaminare şi frica de un eventual deces.

               Ȋn condiţiile ȋn care nimeni nu i-a obligat ȋn nici un fel pe aceşti oameni să urmeze diferite şcoli medicale, la diferite nivele şi să-şi facă o carieră ȋn domeniul medicinii, aceştia fiind perfect conştienţi că ȋn acest domeniu vor lucra cu boli cronice sau infecţioase, microbi, bacterii, viruşi de tot felul şi că ȋn orice zi normală de muncă exista riscul de a fi contaminat, ȋntr-o formă sau alta, gestul lor este cel puţin ciudat, dacă nu chiar iresponsabil şi inuman.

               Ȋn condiţiile ȋn care unii medici şi alte cadre medicale din Italia, Spania şi Franţa, ţări mult mai afectate de COVID-19 decât România, sunt infectaţi dar continuă să-şi facă cu abnegaţie şi demnitate munca, unii chiar murind pe baricade, reacţia acestor cadre medicale din România de a-şi da demisiile exact ȋn momentul când ţara are mai multă nevoie de ele, nu este altceva decât o fugă laşă şi mişelească şi nu face altceva decât să ne facă să ȋnţelegem că, de fapt, altele au fost motivele pentru care aceşti indivizi au ȋmbrăţişat cariere medicale: foloasele necuvenite, din care au făcut o tradiţie, senzaţia de zemi-zeu care, cred ei, le conferă drept de viaţă şi de moarte asupra semenilor, plăcerea narcisită de a vedea oamenii cum se ploconesc ȋn faţa lor sau a cabinetului lor pentru un ajutor, ȋn fond, umanitar şi ȋn concordanţă cu jurământul lui Hipocrate (mai exact, Hippocrate de Cos – renumitul medic al Greciei antice), parvenirea ȋntr-o clasă socială “specială” ce-i situează, cred ei, deasupra “ălor mulţi”, oportunismul de a deschide multe uşi numai datorită faptului că au calitatea de medic etc.

               Ȋn condiţiile ȋn care şi alte categorii sociale sunt supuse zilnic diferiţilor factori de risc, mai mari sau mai mici, indiferent dacă este sau nu declarată stare de urgenţă, de necesitate sau de asediu, dar care ȋn situaţia actuală nu sunt ȋn prima linie, ȋnsă care ȋşi fac treaba cu demnitate, responsabilitate şi nu ȋn ultimul rând cu simţ civic, gestul anumitor cadre medicale de a demisiona când ţare a dat de greu, nu este altceva decât o confirmare a dezinteresului, a unui egoism atroce şi a lipsei de respect pentru aproapele tău.

               Ar trebui aceste cadre medicale demisionare să lase egocentrismul la o parte, să se uite ȋn jurul lor şi să vadă că nu numai ele sunt acum ȋn prima linie, că tot ȋn prima linie sunt şi poliţiştii de toate felurile şi cadrele ISU şi jandarmii şi anumiţi antreprenori care, ȋmpreună cu angajaţii lor, le oferă necondiţionat suportul, iar mai nou şi militarii, iar toţi aceştia nu s-au gândit nici un moment de a da bir cu fugiţii din faţa pericolului de contaminare. Ei sunt singura categorie socială care au făcut-o!

               Ar trebui tot aceste cadre medicale demisionare să-şi aducă aminte tocmai ȋn aceste momente că au depus un jurământ, jurământul lui Hipocrate – declaraţia lor de căpătâi, primordială, care, ȋn forma lui iniţială şi completă, printre altele, spune:

“[…] Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.”

iar ȋn varianta modernă stipulează: 

“Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; […]”

precum şi:

“Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră.”

şi nu ȋn ultimul rând:

“Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană, de la începuturile sale, chiar sub ameninţare …[…]”.

Subliniez: chiar sub ameninţare!

Dar oare câţi medici demisionari, câte cadre medicale demisionare mai ştiu ce-au jurat?

Oare câţi din ei mai ştiu să citeze din acest jurământ?

Oare când au jurat, nu l-au citit oare de pe o foaie de hârtie, iar la puţin timp după nu mai erau ȋn stare să citeze nimic din el, tratându-l cu o superficialitate ce friza indiferenţa şi dezinteresul?

               Este unanim cunoscut faptul că orice stare de urgenţă, prin natura ei, anulează provizoriu unele drepturi ale omului. Având ȋn vedere acest trend de demisii iresponsabile din sistemul sanitar, cred că guvernul României ar trebui să reflecteze şi la introducerea ȋn următoarea ordonanţă militară, sau la modificarea ultimei, a unui articol prin care, pe perioada cât starea de urgenţă este activă, să interzică orice demisie a oricărui cadru medical, iar orice refuz de a-şi practica meseria să ducă la eliminarea acelor persoane din sistem pentru totdeauna, adică să nu mai aibă voie să lucreze ȋn sistemul sanitar de stat sau privat pentru tot restul vieţii.  Franţa a luat deja o astfel de măsură: nu a interzis demisiile, ȋnsă a legiferat că orice cadru medical care-şi dă demisia ȋn această perioadă, şi-o va da definitiv din ȋntregul sistem de sănătate.

Din păcate, ȋn aceste zile, ȋn clasificarea medicilor români, plecând de la medicii vocaţionali, medicii foarte buni, medicii sufletişti, trecând prin toate celelalte categorii şi până la medicii şpăgari şi medicii fără suflet, a mai apărut una: medicii laşi, demisionari de criză.

Acest articol nu se referă la cadrele medicale care, ȋn situaţia dată, ȋşi fac meseria cu demnitate, responsabilitate, simţ civic, sacrificiu de sine, grijă faţă de om şi profesionalism. Pentru ele, jos pălăria şi un imens respect!

By LCS